Mariana Dobzeu este tânăra interpretă de folclor care își personalizează ținutele prin talentul său de a împleti. Împlicată și la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, Mariana vorbește cu mare stimă despre artiștii de valoare care au inspirat-o și colaborările cu care se mândrește.
Mariana, să pornim de la muzica populară, cum te-ai îndrăgodtit de ea și când?
Am îndrăgit de mică muzica populară. Am crescut într-o familie unde muzica folclorică era la ea acasă, iar la sărbători cântecul nu lipsea niciodată. Vin dintr-un sat de pe malul Prutului (Grozeşti, r. Nisporeni), unde ascultam programele muzicale de la Radio Iaşi, care difuzau foarte multă muzică populară din toate zonele folclorice româneşti.
Mariana Dobzeu
Mi-am dorit de mică să-mi fac studiile la Academia de Arte din Chişinău şi mi-a reuşit acest lucru. Îndemnul de a cânta a venit de fapt de la profesoara de muzică din sat Doamna Vera Gherjavschi care a văzut în mine o fărâmă de talent atunci când eram copil. Am participat la festivaluri, concursuri raionale iar mai apoi republicane. La festivalul republican Maria Drăgan, în 2005 am obţinut Premiul Mare - de aici a şi pornit lansarea mea în scena profesionistă. Este foarte important pentru un interpret în formare să participe la diverse concursuri, astfel înveţi să-ţi creezi o imagine, un stil de interpretare, ţinută scenică, şi nu în ultimul rând repertoriu propriu.
Cu Ioana Căpraru
Ai definitivat deja un stil al tău în interpretare, repertoriu, costum, etc?
Eu zic că da, mi-am creat un stil care mă reprezintă, mă axez pe muzica din zona Moldovei în deosebi, iar la repertoriu lucrez cu soţul meu Victor Mandalac, violonist în orchestra de muzică populară „Lăutarii”. El îmi semneză şi liniile melodice, dar şi orchestraţiile la piesele pe care le cânt. Îmi creez un repertoriu propriu şi nu unul preluat - este foarte important acest lucru. Este destul de dificil să dai naștere unei piese bune care să aibă şi o linie melodică logică, dar şi un text pe potrivă și e mult mai simplu să preiai melodii cântate.
Mariana Dobzeu
Costumul popular este o componentă foarte importantă în ţinuta artistică a unui interpret de folclor. Sunt adepta costumului autentic, tradiţional, chiar dacă, recunosc, costumele care le port sunt din zona de nord a Moldovei. Primul meu costum îl am de la doamna Maria Iliuţ, care, zic eu, mi-a purtat noroc. Îmi place să am grijă de culori, să sau costumului nota de modern prin felul cum arăt, fără să plec de la rigorile portului tradițional.
De la ce interpreți te-ai inspirat atunci când ai pus la punct detaliile acestea? Acum pe cine admiri?
Dintodeauna am admirat-o pe inegalabila Maria Iliuţ, pentru repertoriul original, ţinuta artistică impecabilă, frumuseţea, omenia și toate detaliile unui interpret de folclor veritabil. De fapt interpreții tineri de folclor sunt foarte norocoși, având multe exemple frumoase de artiști de valoare şi la noi şi peste Prut, de la care avem ce învăţa: Ioana Căpraru, Nicolae Glib, Nicolae Ciubotaru, Lidia Bejenaru, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Nineta Popa, Mariana Deac, Maria Ciobanu, Aurel Tămaş...şi lista ar continua...
Mariana Dobzeu
Cum selectezi piesele, cine îți scrie, cu cine colaborezi?
Am avut mare noroc ca primele mele trei piese („Mama me când m-o făcut”, „Mi-i drag bărbăţelul meu”, „Ista-i joc moldovenesc”) să le înregistrez cu orchestra „Lăutarii” şi maesrul Nicolae Botgros. Textele şi liniile melodice au fost scrise de mine şi de soţul meu (el mi-a semnat şi orchestraţiile).
Ulterior am înregistrat alte trei piese („Treci, cucule, peste Prut”, „Sârba hramarilor”, „Bună vreme, gospodari”) cu orchestra „Busuioc Moldovenesc” şi maestrul Mihai Amihalachioaie, care mi-a semnat orchetraţiile. Textul piesei „Bună vreme gospodari” este scris de interpreta Silvia Zagoreanu, care îmi este şi o bună prietenă şi care m-a ajutat şi m-a îndrumat încă de la început în activitatea artistică. Suntem şi colege de serviciu la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial. Recent am înregistrat piesa „Bun găsit, lume aleasă” cu orchestra „Mugurel”, dirijor maestrul Ion Dascăl, în cadrul unui album al grupului „De la Iaşi la Chişinău” cu interpreţi de la noi şi de peste Prut , din care fac parte şi eu. Aduc mulţumiri tuturor celor care m-au ajutat şi mă ajută în activitatea mea pe plan muzical.
Mariana Dobzeu
Cum e cu împletitul şi ce legătură are el cu muzica populară?
Croşetatul este o îndeletnicire care am însuşit-o de când eram elevă, la cercul extraşcolar „mâini dibace”, dar şi la orele de educaţie tehnologică unde învăţam nişte elemente simple. De aici a pornit pasiunea mea frumoasă. Îmi place să creez articole vestimentare la improvizaţie, adică nu mă ţin de nişte scheme. Am o colecţie mare de rochii croşetate de mine, care le îmbrac cu mândrie cu diverse ocazii. Aceasta mă ajută să fiu originală chiar şi la petrecerile private la care sunt invitată să cânt. Atunci când croşetez pot să şi fredonez melodii, aşa că îmbinarea dintre pasiunile mele este perfectă.
Mariana Dobzeu
Cât timp îți ea realizarea unei rochii complete?
Diferit, de la câteva zile, la câteva luni. Depinde de model şi de aţă. Am rochii la care am lucrat şi jumătate de an.
Croșetezi și pentru costumele populare pe care le îmbraci?
La costumele populare îmi croşetez danteluţele de la gât, mânecă, şi poale. Sunt mândră că pot să contribui la ceea ce port pe scenă și mai ales că pot astfel să-mi personalizez costumele.
Cu Mihai Amihalachioaie
Care sunt planurile pentru anul acesta în muzică, dar în lucrul manual pe care-l faci?
Intenţionez să promovez piesele care le-am înregistrat până acum, iar în paralel lucrez la alte piese noi. De croşetat nu mă opresc nicicând, aţa şi croşeta este mereu în geanta mea, iar muzica este ca o hrană spirituală pentru sufletul meu.
Îți mai rămâne timp pentru familie, cum acceptă ei pasiunile tale?
Am un soţ creativ. Muzica e cea care ne-a unit, el mă susţine în toate şi se mândreşte cu pasiunile mele. Indiferent de activităţile care le am, familia este lucru sfânt pentru mine. Îmi iubesc soţul, părinţii, surorile, fratele şi cred că sunt o norocoasă în acest sens – am o familie frumoasă.
cu sotul
Care este visul mare spre care aspiri, personal și profesional?
Nu cred în succes rapid, şi nici nu sunt omul cu planuri măreţe. Cred că sunt nişte trepte ale vieţii care trebuie să le urci treptat. Îmi place să las lucrurile să decurgă de la sine. Mulţumesc Domnului pentru ce am realizat până la moment, iar viitorul îl văd tot cu pasiunile mele, croseta și muzica.
03.03.2014 Nadia Darie